Istoric
Fiind mari iubitori de animale, cu peste 30 de ani de experienta profesionala cu caii, ne-am hotarat sa punem bazele unui club de echitatie. In anul 2008 am achizitionat casa si un teren suficient de mare pe care am construit grajdul. Ulterior, am amenajat si echipat terenul de antrenament pentru a le putea oferi cailor nostrii spatiu necesar pentru o pregatire temeinica si bine pusa la punct.
Clubul de echitatie Kirov a fost infiintat in 2012, an in care ne-am afiliat si la FER. (Federatia Ecvestra Romana).
Centrul de echitatie
Centrul nostru ecvestru are tot confortul pe care dumneavoastra si calul dumneavoastra îl meritati. Avem o zona de relaxare, unda va puteti bucura de o cana de cafea, de o priveliste minunata, de o gustare sau, pur si simplu, pentru a schimba cateva idei si informatii despre cai si echitatie. Manejul exterior este complet împrejmuit, pentru a garanta siguranta dumneavoastra si a cailor.
Caii nostri
Caii nostri sunt familia si viata noastra. Avem 9 cai iubitori si sanatosi, un numar suficient pentru a asigura o rotatie periodica, ceea ce le permite sa se odihneasca si sa ramâna sanatosi, fara sa fie suprasolicitati. Principalul nostru obiectiv este sa le oferim cailor cea mai buna îngrijire posibila. Noi credem in interactiunea cu caii nostri pe calea afectiunii, caci ii iubim si ii respectam foarte mult, reciproca fiind si ea valabila.
Avem 6 cai si 3 ponei Shetland, toti cu varste cuprinse intre 6 si 22 de ani. Sunt cai cuminti si educati, potriviti pentru începatori si copii. Pentru ca ne pasa de bunastarea lor, fiecare cal are o limita de greutate pe care o poate sustine. Caii nostri asculta vocile, clicurile si comenzile si nu se tem de cele mai multe dintre pericolele care le-ar putea distrage atentia: oamenii care se joaca cu mingi, câini sau masini.
Adrian Gandila
Viata lui Adrian Gandila a evoluat in jurul cailor inca de la frageda varsta de 9 ani, cand a inceput sa practice calaria. Plin de pasiune pentru cai si pentru acest sport, a fost, de-a lungul timpului, multiplu campion national la calarie, dresaj si sarituri cu obstacole.
“Povestea mea incepe in anul 1987 cand, dupa o boala peste care am trecut cu greu (reumatism poliarticular infectios), medicul la care mergeam anual la control mi-a propus practicarea unui sport care sa nu solicite foarte mult. Eu am ales imediat echitatia, si o vacanta intreaga de vara am incercat, fara succes, sa imi conving parintii. Sora mea cea mare m-a sustinut si a falsificat semnatura parintiilor, care nu erau de acord. Astfel, m-am inscris la CSM Sibiu unde am inceput acest sport minunat.
La 1 an de zile dupa ce am inceput echitatia, a urmat un alt control medical, iar doctorul m-a intrebat daca am inceput sa practic vreun un sport. Eu am raspuns, foarte mandru si sigur pe mine, “da! echitatia!”. Medicul a raspuns ca, daca vreau sa mai merg normal, sa ma las de acest sport intrucat solicita foarte mult picioarele si imi face mai mult rau decat bine. Eu, bineinteles, am continuat pana in ziua de astazi.
Dupa o prima perioda de 3 luni de antrenamente cu primul meu antrenor His Horst, a urmat selectia viitorilor juniori in vederea pregatirii si participarii in campionatele nationale pentru a reprezenta CSM Sibiu. La vremea respectiva, pregatirea unui junior pentru a intra in competitii dura 3 ani. In urma selectiei, am ramas singurul dintr-o promotie de 65 de copii.
Cam prin toamna anului 1988 antrenorul meu mi-a propus, dupa antrenament, sa ma ocup de un cal care avea probleme de sanatate – facea foarte des colici, cateodata si de 3-4 ori pe zi. Trebuia sa il scot la plimbare de fiecare data dupa ce terminam antrenamentele cu alti cai. Acest cal din rasa Pur Sange Englez ( PSE ) se numea KIROV, si avea 6 ani. Pe tot parcursul pregatirii mele am continuat sa ma ocup si sa am grija de el, si, pe zi ce trecea, era din ce in ce mai bine.
Kirov era un armasar foarte dominant, care foarte greu accepta oameni, si cu atat mai putin avea incredere in ei. De-a lungul timpului, intre noi s-a legat o relatie de prietenie si incredere. In primavara anului 1990, cand s-au facut selectii si alegerea cuplurilor ( cal/calaret ), antrenorul care se ocupa de seniori, Dl Alexandru Bozan, m-a testat cu mai multi cai. Eu imi doream foarte mult sa incerc cu Kirov. In urma insistentelor mele si a sustinerii viitorului meu antrenor, cu care am obtinut de-a lungul timpului nenumerate rezultate extraordinare, Dl Gruia Deac, am inceput pregatirea pentru competitii alaturi de Kirov. Sustinut si pregatit de catre Dl Antrenor Gruia Deac, in perioda 1990-1996, am obtinut, impreuna cu Kirov, nenumarate rezultate in cadrul probelor de Concurs Complet la junior, tineret si seniori. Desi in toata aceasta perioda am participat in competitii si cu alti cai minunati, cu care am obtinut rezultate deosebite, Kirov a ramas in sufletul meu intrucat amadoi am avut probleme de sanatate si cu toate astea am reusit sa facem performanta.
In toamna anului 1996 a trebuit sa plec la CSA STEAUA pentru a-mi satisface stadiul militar. De fiecare data cand reveneam in Sibiu, treceam pe la club ca sa il vad pe Kirov. Antrenorul care se ocupa de copii, Dl Mircea Stancu, imi spunea: “Mai Adi, asta parca te simte ca vii acasa !”. Eram foarte bucuros sa aud aceste cuvinte din partea dumnealui, dar, in acelasi timp trist, pentru ca nu mai puteam fi alaturi de el, intrucat relatia noastra era mai mult decat cal/calaret, era o relatie de prietenie si incredere totala.
La mai putin de 3 ani dupa plecarea mea, in urma unei colici, Kirov a plecat dintre noi, dar, pentru mine a ramas cel mai bun prieten. Din aceasta poveste se poate lesne intelege de ce clubul nostru se numeste KIROV.”
